child-play-kid-girl-jpg_155838

Cum ne putem ajuta copiii sa se dezvolte armonios

Familia, în orice societate, joacă rolul cel mai important în formarea si dezvoltarea personalitatii copilului deoarece ea reprezintă cadrul fundamental în interiorul căruia sunt satisfăcute nevoile sale psihologice si sociale. In mediul familial sunt împlinite etapele întregului  ciclu de crestere si dezvoltare al copilului, fiind astfel intermediarul principal în relațiile sale cu societatea si, de asemenea, constituie matricea care îi imprimă primele si cele mai importante trăsături caracteriale și morale.

Asadar, pentru fiecare individ, părinții sunt primii „profesori”. Ei trebuie sa-si inteleaga rolul important pe care il au in formarea personalitatii copilului, iar actiunile lor educative trebuie sa fie continue, rationale, si sa tina cont de dezvoltarea psihica si fizica a acestuia.

 Eric Rayner, un binecunoscut psiholog american, consideră ca pe măsură ce copilul crește, la fel și părintele trebuie să crească în privința capacității de răspuns înțelegător sau în ceea ce privește acordajul cu copilul său.

E nevoie ca părintele să fie conștient, în mod intuitiv, nu numai de el însuși cum era la vârsta copilului lui, ci, în mod vital, și de recunoașterea faptului că viețile copiilor săi sunt diferite de viața sa și că aceștia se vor confrunta cu probleme diferite. Se pare că, pur și simplu, fiind înțelegători, dar totodată, separați, părinții își pot ajuta copilul- care nu poate acționa deocamdată singur –lasandu-l în același timp să fie liber atunci când e în siguranță. Dacă părinții eșuează aici, sunt fie neglijenți, fie le pasă atât de mult, încât sufocă inițiativa, ambele situații pot fi nocive pentru dezvoltare

În prezent, pentru o mai bună creștere a copiilor, psihologii au realizat câteva sugestii:

  • Părinții trebuie să înlocuiască frica cu respectul. Condiția de bază în câștigarea respectului este înțelegerea de către copil a motivelor care stau la baza unei reguli. Înțelegând logica din spatele regulilor, copilului îi vine mai ușor să le accepte și să le asculte.
  • Copii trebuie să fie motivați să respecte regulile. Teama de pedeapsă sau vinovăția nu îl fac să își dea seama de ce e bine să se poarte într-un anumit fel. Mult mai indicat este să îi spui la ce anume îl ajută aceste reguli.
  • Nu trebuie învinovățit copilul pentru orice eșec! Pentru copii, greșelile sunt oportunități de a învăța ceva nou, și nu trebuiesc considerate niște eșecuri personale.
  • Părinții trebuie să-și formeaze așteptări realiste față de copil. Oricât s-ar strădui, copilul nu se va comporta mereu așa cum îți dorești. În loc să îl învinovățești că nu se ridică la înălțimea așteptărilor, mai bine să te întrebi serios cât de pertinente și realiste sunt așteptările față de el.
  • Nu este necesar să se facă abuz de autoritatea de părinte. Chiar dacă sunt mici, copiii au același drepturi fundamentale ca și adulții. Au dreptul la exprimare liberă, la autonomie, la satisfacerea propriilor nevoi. Dacă nu are ocazia să se manifeste așa cum simte, revolta copilului va apărea, mai devreme sau mai târziu, sub forme incontrolabile.
  • Părinții trebuie să-I permită copilului să le comunice nevoile și dorințele lui, chiar dacă nu i le pot îndeplini pe toate. În felul acesta îl asigură că ceea ce fac pentru el îi este folositor, și îi permit și lui să se exprime liber.

Provocarea părinților autoritari este să fie fermi fără să fie duri, să inspire respect și nu teamă, să îi îndrume pe copii fără să le știrbească libertatea, și să aibă așteptări realiste și potrivite față de copil.

In urma unui experiment intreprins de o echipa de cercetatori americani, de la Universitatea Duke, s-a descoperit ca imbratisarile sunt esentiale pentru dezvoltarea fizica si emotionala a copilului. Specialistii afirma ca, in anumite cazuri, insasi supravietuirea copilului depinde de frecventa cu care este atins, imbratisat, sarutat, leganat etc.

Profesorul Schonberg si echipa lui au pornit de la situatia creata de o asistenta medicala care a incalcat normele spitalicesti si i-a mangaiat pe spate pe acei micuti care plangeau foarte mult. Dupa acest tratament administrat de tanara, angajata de curand la sectia pentru prematuri dintr-un spital din S.U.A, bebelusii ingrijiti au inceput sa ia in greutate.

Pentru a confirma teoria, cercetatorii au refacut experimentul in laborator folosind pui de sobolan. Astfel au reusit sa dovedeasca un fapt surprinzator: celulele corpului nu se pot dezvolta in absenta contactului fizic. Acea parte a genomului responsabila cu producerea de enzime pentru crestere se opreste din functionare si intra intr-o forma de hibernare. Cu toate acestea, e nevoie doar de cateva mangaieri ca productia enzimatica a celuleor puilor de sobolan sa reinceapa. Asadar, contactul fizic este un important factor de crestere.

În cadrul unui studiu realizat într-un orfelinat din Iran (unde s-a constatat că copiii erau subdezvoltaţi), McVicker Hunt (1982) a arătat că un program foarte simplu de interacţiune poate face în mod dramatic diferenţa la nivelul dezvoltării psiho-sociale a copiilor instituţionalizaţi.În cadrul acestui program, persoanele de îngrijire au fost învăţate să fie sensibile la nevoile copiilor de îndată ce acestea sunt exprimate, să le arate dragoste, să se joace cu ei şi în plus să imite „bolboroseala”
sugarilor atunci când le acordă îngrijire. Copiii din grupul experimental au devenit activi şi interesaţi, limbajul lor s-a normalizat,iar la nivel de coeficient de inteligenţă
, diferenţa a fost de 47 de puncte în favoarea grupului de control.

Nu neglija importanta gesturilor de tandrete si afectiune. Copilul tau are mare nevoie de ele atat pentru a deveni un adult fericit si sanatos cat si pentru a se dezvolta armonios din punct de vedere fizic.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *