Divortam! Cum îi spunem copilului?

Familia trebuie sa fie un medu in care copilul trebuie sa fie iubit, sa fie in siguranta, sa gaseasca un model parental si un model educational pe care sa-l aplice in viitor cand va fi el insusi parinte

Familia este contextul in care copilul evolueaza pe tot parcursul vietii sale, iar consecintele unei functionari deficitare se reflecta intotdeauna negativ in starea de sanatate psihica si somatica a acestuia, dar si in dezechilibrele si suferintele sociale .

Rolul familiei este crucial pentru formarea personalitatii copiilor. Primele lectii de viata si de comportament social sunt „predate” si invatate acasa. Expresia „cei sapte ani de-acasa” spune multe in acest sens. Rolul parintelui este acela de a-i oferi copilului un model si directia de urmat in viata.  Diferentele inregistrate in comportamentul moral si in valorile morale ale copiilor de aceeasi varsta se explica cel mai adesea prin diferentele inregistrate in practicile parintilor in materie de educatie.

Divortul a devenit una dintre cele mai raspandite probleme din ultimele decenii, iar numarul de copii scolari care au parinti divortati, a crescut simtitor. Desi conceptia despre divort s-a schimbat mult in societatea contemporana, divortul ne mai aparand ca un esec, ci ca o solutie si un inceput pentru o viata mai buna (consecinte pozitive). realitatea dovedeste ca acesta are si multe consecinte negative. Consecintele negative pot fi atat la nivelor celor doi parteneri , cat si asupra copiilor.

Desi nu toti copiii sunt afectati in mod grav de divortul parintilor, totusi multi dintre ei, manifesta dificultati sociale si emotionale. Acei copii care au un puternic sprijin economic si social, schimbari minime ale mediului lor, o gandire pozitiva fata de ei insisi si parinti cu abilitati parentale adecvate, se pare că au o adaptare optima dupa divort. Altor copii, divortul parintilor le poate afecta profund viata si modul de relationare.


Pentru un copil, parintele este cea mai importanta persoana din lume, mai importanta chiar decat sine insusi. Sau, mai corect spus, relatia cu parintele este atat de necesara, de vitala copilului, incat acesta din urma este dispus sa gandeasca sau sa simta oricum, numai sa nu piarda aceasta relatie.

Efectele divortului asupra copilului

Este universal cunoscut faptul ca in fata divortului copiii reactioneaza diferit, de obicei le este foarte greu, iar ranile sunt mult mai profunde decat ale celor doi parteneri care se despart. Fiecare copil este unic, are propria sa personalitate, evolutie si ritm de dezvoltare. Cateva elemente generale: dupa 10 ani, copilul intra in prepubertate, caracterizata ca fiind o perioada intensa de crestere staturala mai ales, dar si de dezvoltare a caracteristicilor sexuale. Poate aparea o anumita iritabilitate in comportament, o alternare a starilor de voiosie si exuberanta cu cele de indispozitie si oboseala. Apar tot felul de cerinte, atat din partea familiei, cat si din cea a scolii, din ce in ce mai formulate, care-l solicita pe copil si la care invata, in timp, sa se adapteze. Viata interioara este intensa si bogata. Copilul are nevoie sa comunice ce simte si sa aiba incredere in capacitatea sa de a crea, in propriile sale abilitati. Pe fondul comparatiei tot mai acerbe cu colegii pot aparea sentimente de inferioritate care ii inhiba naturalul comportamentului. Copilul devine mai independent si cauta sa se integreze in grupul de copii de varsta lui. Acest grup este important in dezvoltarea identitatii copilului, a atitudinilor si valorilor pe care le adopta. Durerea, nelinistea si conflictul dintre parinti in cazul unui divort sunt resimtite si de cel mic. Acestea apar mult mai devreme; de fapt, toata perioada care anticipa o astfel de decizie de  aceasta situatie sa continue. Pentru toti cei trei membri. Uneori, din pacate, nu se poate altfel!  Sechelele uneori nu se vad in exterior, dar aceasta nu inseamna ca nu exista. Ele pot consta in retrageri afective, stari de melancolie, scaderi ale implicarii sociale si scolare, depresii, izolari afective. Pentru ca acestea sa nu apara, foarte important este ca adolescentul /copilul sa pastreze o relatie de calitate si stransa cu ambii parinti.

Tatal sa ii acorde un timp special si sa nu lipseasca din viata lui. Copilul sa simta ca parintii il iubesc si ca relatia pe care o au cu el nu se va schimba. Chiar daca ei divorteaza, raman parintii sai si ii vor fi alaturi. In masura in care ii va simti ca sunt bine, ca isi refac viata si ca il iubesc in continuare la fel de mult, va trece si el peste moment, impreuna cu ei. Timpul vindeca multe si Dumnezeu intareste intotdeauna.

In timp ce parinti pot fi ravasiti sau dimpotriva usurati ca urmare a divortului, copiii sunt invariabil speriati si confuzi datorita amenintarii securitatii lor. Unii parinti sunt atat de raniti sau coplesiti de divort incat pot cauta alinarea la copilul propriu. Divortul poate fi interpretat gresit de catre copil daca parintii nu ii spun ce se intampla, cum este si cum nu este implicat copilul si ce se va intampla cu el. Copilul poate crede destul de des ca el este cauza conflictului intre mama si tata. Multi copii isi asuma responsabilitatea de a-si impaca parintii, uneori prin propriul sacrificiu. Vulnerabilitatea la bolile fizice si mentale la copil poate apare datorita pierderii unuia sau ambilor parinti ca urmare a divortului. Oricum, cu grija si atentie, forta familiei poate fi mobilizata in cursul divortului, si copiii pot fi ajutati sa se adapteze constructiv la conflictul parental.

Cum discutam despra divort cu copilul

Este uneori dificil sa discutam cu copilul despre divort. Urmatoarele principii pot ajuta atat copilul cat si parintele:

  • nu tineti divortul secret si nu asteptati pana in ultimul moment.
     Important este ca decizia de divort sa fie una sigura si asumata de catre adulti. Daca este doar o probabilitate pe care o luati in calcul, incercati sa va abtineti sa comunicati inca copiilor ceva. Daca decizia este sigura, ramane sa alegeti doar momentul potrivit al zilei sau al saptamanii în care sa le comunicaţi.
  • spuneti copilului vestea despre divort impreuna- E bine să luati în calcul o perioadă de timp în care să puteţi fi alături de ei pentru a le putea raspunde întrebarilor, pentru a le putea oferi loc şi timp să se manifeste, sa îşi exprime emoţiile, pentru a-i putea ţine în braţe dacă au nevoie de asta. Pe de alta parte, desparţirea fizică, efectivă are cel mai mare impact pentru copii, aşadar este bine să le spunem cu un timp relativ scurt, între câteva zile și două săptămâni, înainte ca ea să aibă loc. Asta le oferă copiilor timp să proceseze informaţia, să poată pune întrebări cât ambii părinţi sunt în casă. De asemenea, recomandat ar fi că dacă nu ştiţi când se va întâmpla separarea fizică, sau nu se va întâmpla în curând, să mai amânaţi această veste până în apropierea acestei date, pentru că altfel copii nu vor mai crede că va avea loc, sau le vor fi întreţinute speranţe false.
  • vorbiti simplu-Copii sunt îndreptăţiţi să afle adevărul, dar o lungă listă a motivelor le poate crea confuzie.
    Alegeţi să le spuneţi ceva simplu şi onest „Mami şi tati nu vor mai locui împreună, nu vor mai fi soţ şi soţie, dar amândoi te iubim şi lucrul acesta nu se va schimba niciodată.” Încercaţi să vă abţineţi să daţi copiilor detalii neplăcute ale divorţului (infidelitate, probleme mentale, abuz de alcool, droguri, etc.)
  • Acceptati si normalizati emotiile copilului
    Intr-o discutie despre divorţ toţi cei implicaţi au multe emoţii. Dar, părinţii să nu uite că atunci când mesajul este transmis copiilor, prioritare sunt emoţiile lor. Ei pot resimţi tristeţe, furie, frică, nesiguranţă, confuzie. Se pot manifesta prin plânset, ţipete, agresivitate, refuz, retragere. Validaţi şi arătaţi înţelegere şi empatie pentru emoţiile lor. Reasiguraţi-i ori de câte ori este nevoie de dragostea voastră. Rămâneţi deschişi discuţiei, întrebărilor lor. Concentraţi-vă pe ceea ce rămâne la fel, şi indiferent de vârsta copilului, întăriţi ceea ce rămâne neschimbat. Un copil de 10 ani poate înţelege explicaţii de genul „nu vom mai fi soţ şi soţie dar vom rămâne în continuare părinţii tăi.
  • reasigurati-va copilul ca amandoi il iubiti si ca ii veti fi parinti intotdeauna,     indiferent ce se intampla si incepeti sa faceti acest lucru din acel moment
  • nu discutati despre greselile sau problemele celuilalt cu copilul.
  • Evitaţi învinuirile și critica unul față de celălalt, arătaţi respect faţă de partener; deoarece copiii se văd ca o extensie a părinţilor lor, orice injurie adusă mamei sau tatălui este resimţit ca un afront personal. Important pentru copii este să înţeleagă că nu au nici o vina în decizia de divorţ a parintilor şi că deşi este o schimbare mare în familie, dragostea, fericirea şi siguranţa lor, sunt în continuare, prioritatea părinţilor. Nu manipulati copilul in asa fel incat sa fie de partea voastra si sa se indeparteze de celalalt parinte , trebuie sa va gestionati singur/a emotiile nu sa le descarcati la copil.

Semne de stres la copil in caz de divort al parintilor

Parintii trebuie sa urmareasca semnele de stres la copil. Copilul mic poate reactiona la divort prin agresivitate si comportament necooperant sau prin retragere. Copiii mai mari pot sa devina foarte tristi. Performantele scolare pot avea de suferit si tulburarile de comportament sunt ceva obisnuit la acesti copii. La adolescenta si in perioada de adult copiii din familiile divortate pot avea probleme in propria relatie si probleme de stima de sine.

Intelegerea divortului parintilor depinde mult de etapa de dezvoltare in care se afla copii. Asadar, e bine sa avem idee si ce impact ar putea avea o astfel de schimbare in viata lor, tinand cont de varsta pe care o au. Copii mici vor observa schimbari in starea emotionala a parintilor si pot observa lipsa unuia dintre parinti in casa. Ei se pot manifesta prin iritabilitate, schimbarea rutinelor de somn, de masa, pot pierde anumite abilitati nou invatate (facutul la olita) sau pot reveni obiceiuri mai vechi (suptul degetului). Prescolarii nu inteleg pe de-antregul notiunea de divort si nu vor ca parintii sa se separe, oricat de multe tensiuni ar exista in casa. Ei isi asuma vina pentru separarea parintilor si isi pot face multe griji legate de felul în care li se va schimba viata, pot avea cosmaruri, pot sa arate semne de tristete si dor fata de parintele lipsa. Pot fi agresivi fata de părintele pe care ei îl învinuiesc. Deoarece pentru prescolari granita dintre fantezie şi realitate este difuză, ei pot avea multe fantezii legate de faptul că parintii se vor împăca. Cand sunt mai mari, scolarii mici, preadolescentii sau chiar adolescentii încep a intelege notiunea de divort dar au mari dificultati in a accepta schimbarile survenite in familie. Deşi cu cat sunt mai mari, au o gandire tot mai complexa, totusi ei se pot simti vinovați de separarea părinţilor. Se pot simţi abandonaţi de părintele care a plecat din casă, se pot retrage din relaţiile sociale, sau din activitățile care le plac, se pot comporta în moduri nepotrivite sau nefirești lor, se simt nesiguri şi confuzi în ceea ce priveşte dragostea, mariajul, etc.

Copiii se descurca cel mai bine in caz de divort daca stiu ca mama si tata vor continua sa ramana parintii lor si vor continua sa se implice in viata lor, chiar daca casatoria parintilor ia sfarsit si parintii nu mai locuiesc impreuna. Disputele prelungite asupra custodiei sau cererea adresata copilului de a alege unul dintre parinti pot fi daunatoare. Cercetarile arata ca copiii se descurca bine in caz de divort daca parintii coopereaza in ceea ce ii priveste pe ei.

Este vitala implicarea parintilor spre binele copilului.

Divorteaza de partener, nu si de copil