Primul ajutor in prevenirea traumelor la copii

Pasii de mai jos te ajuta sa iti indrumi copilul dupa ce a fost expus la o experienta amenintatoare, inspaimantatoare sau dureroasa.Prevenirea traumei implica asistarea copilului in a elibera energia care a fost starnita in timpul evenimentului suparator.

Aceasta este o procedura in 8 pasi , care sunt usor de invatat si este bine sa fie parcursi in ordinea in care sunt prezentati aici. Primii 7 pasi te invata cum sa ajuti corpul copilului sa iasa din starea de frica , de soc si de inchidere in sine. Pasul 8 descrie modul in care poti sa iti ajuti copilul sa se recupereze emotional si sa isi formuleze o poveste coerenta despre ceea ce s-a intamplat. Acest ultim pas il ajuta pe copil sa lase intamplarea neplacuta in trecut, acolo unde ii este locul.

Acesti 8 pasi simpli descrisi in continuare pot fi urmati de indata ce copilul se afla intr-un loc sigur si linistit.

  1. Verifica mai intai reactiile corpului tau –Acorda-ti timp sa-ti observi propriul nivel de frica sau ingrijorare.Apoi trage aer adanc in piept si, in timp ce il expiri i-n-c-e-t , simte senzatiile din propriul tau corp. Daca inca te simti tulburat/a , repeta acest exercitiu de respiratie pana cand simti ca te-ai linistit.Simte-ti talpile, gleznele, picioarele, observa cum intra in contact cu pamantul.Aminteste-ti ca orice exces de energie pe care il ai te va ajuta sa ramai concentrat/a pentru a infrunta provocarea care urmeaza. Daca iti acorzi timp sa te aduni, faptul ca tu accepti ceea ce s-a intamplat te ajuta sa te ocupi pe deplin de nevoile copilului. Stapanirea de sine pe care tu o manifesti va reduce mult probabilitatea de sperietura sau confuzie ulterioara pentru copilul tau.

Copiii sunt foarte sensibili la starile afective ale adultilor, in special ale parintilor lor.

2. Evalueaza situatia – Observa daca copilul tau prezinta semne de soc=>ochi sticlosi, piele palida,puls si respiratie rapide sau superficiale,dezorientare,daca pare extrem de emotional sau peste masura de linistit, adica se poarta ca si cum  nimic nu s-ar fi intamplat.Daca copilul are aceste simptome , nu ii da voie sa sara peste ceea ce s-a intamplat si sa se intoarca la joaca. Ii poti spune ceva de genul:,, Iubito, esti in siguranta acum…dar esti inca in stare de soc (sau -esti inca putin tulburata/nelinistita). Mami / Tati va sta aici cu tine pana te vei calma. Este important sa stam putin linistiti chiar daca ai vrea poate sa te joci”

O voce calma, increzatoare, ii transmite copilului ca tu stii ce e cel mai bine si se poate simti in siguranta.

3.Pe masura ce socul se estompeaza , ghideaza atentia copilului catre senzatiile sale –Semne usor de observat ce reflecta iesirea din starea de soc pot fi : colorarea treptata a pielii, incetinirea si/sau prelungirea respiratiei, aparitia lacrimilor sau a unei expresii ce revine in privirea sa (nu mai priveste in gol). Cand observi unul sau mai multe dintre aceste semne , intreaba-l incetisor pe copil despre ce simte ,,in corpul lui”. Apoi repeta ceea ce a raspuns printr-o intrebare ;,, Te simti bine in corp? (asteapta incuviintare sau un alt raspuns).Apoi pune-i o intrebare mai specifica :,, Cum te simti in burtica (cap, brat, picior etc)?” Daca mentioneaza o anumita senzatie (precum : ma tine sau ma doare), intreaba-l cu blandete despre locul, marimea, forma, culoarea sau forta ei (spre exemplu durerea e apasatoare sau usoara). Continua sa iti indrumi copilul sa ramana in prezent folosindu-te de intrebari precum :,, Cum mai simti acum bubita (taietura, umflatura, intepatura etc.)?Daca este prea mic sau prea speriat ca sa vorbeasca sugereaza-i sa iti arate doar unde il doare.

Tine cont de faptul ca cei mici au tendinta de a descrie senzatiile prin metafore precum ,, tare ca piatra”;,,fluturasi in burtica” etc

4.Incetineste si urmeaza ritmul copilului tau prin observarea atenta a schimbarilor.-Aceasta poate fi cea mai grea parte pentru adult, dar este si cea mai  importsnts pentru copil.Oferirea de 1-2 minute de liniste intre intrebari permite intrarea in cicluri psihologice profund restaurative. Acest proces nu poate fi grabit. Observa semnalele care te anunta ca un ciclu a luat sfarsit. Daca nu esti sigur/a cand a fost completat un ciclu fii atent/a la copil si asteapta sa iti dea acesta indicii precum:o respiratie profunda , relaxata, incetarea plansului sau a tremuratului, se intinde copilul, casca zambeste sau te priveste in ochi. Daca pare obosit opreste-te . Vor mai fi ocazii pentru finalizarea procesului.

Prea multe intrebari adresate prea repede intrerup cursul natural ce duce la rezolvare.Prezenta ta calma si rabdarea sunt suficiente pentru a facilita miscarea si eliberarea excesului de energie.

5.Continua sa validezi raspunsurile fizice ale copilului tau-Rezista impulsului de a-i opri lacrimile sau tremuratul, amintindu-i ca orice s-a intamplat s-a terminat si ca el va fi in regula.

Reactiile copilului (plans, tremurat, incremenire etc.) trebuie sa continue pana cand se opresc de la sine (nu fortati incetarea lor dictandu-i : ,, Nu mai plange ! Inceteaza cu plansul asta, nu s-a intamplat nimic grav!” . Nu ii invalidati procesul si emotia creata de eveniment: ,, Esti baiat mare, plangi ca un bebelus pentru nimic!

Sarcina ta este sa ii transmiti copilului prin cuvinte si mangaieri ca plansul si tremuratul sunt reactii normale si sanatoase !

Spune-i :,, E in regula sa plangi!” ; ,, Asa , lasa frica sa iasa din tine” in timp ce il mangai pe cap sau ii pui o mana incurajatoare pe spate /umar/brat.

Studiile arata ca acei copii care pot sa planga si sa tremure dupa un accident au mai putine probleme de recuperare de pe urma acestuia, pe termen lung.

6.Ai incredere in capacitatea innascuta a copilului tau de a se vindeca-Urmareste ritmul copilului tau  (constientizeaza-ti propriile emotii si nu te lasa inundat/a de ele , rami centrat/a pentru copilul tau) .Principalul tau rol odata ce procesul a inceput este sa nu il intrerupi!incredete in capacitatea innascuta a copilului tau de a se vindeca si in propria ta abilitate de a permite acest lucru.

Pentru a evita intreruperi neintentionate ale procesului, nu schimba pozitia copilului, nu-i distrage atentia, nu il tine prea strans si nu te aseza prea aproape sau prea departe de el , din motive de confort .observa cand copilul incepe sa priveasca in jur pentru a vedea ce s-a intamplat cu un sentiment de curiozitate.Acest tip de verificare a imprejurimilor este denumit orientare si constituie un semnal de rezolvare.Este un semn de incheiere sau de eliberare a energiei produse ca reactie la evenimentul inspaimantator.

7. Incurajeaza-ti copilul sa se odihneasca , chiar daca nu vrea-O descarcare profunda si procesarea la modul general a evenimentului  continua si pe parcursul perioadei de odihna sau somn. Cand merge la culcare pentru somnul de amiaza sau de seara, nu porni o discutie despre ceea ce s-a intamplat adresand intrebari in aceasta etapa. Este posibil ca mai tarziu , copilul sa vrea sa spuna o poveste despre ceea ce s-a intamplat , sa faca un desen, sau sa puna in scena un joc.Faza de odihna sustine o recuperare completa , lasand corpul sa vibreze usor, sa elibereze caldura si sa treaca prin schimbarile de culoare ale pielii etc, in timp ce sistemul nervos revine la starea de relaxare si echilibru.Activitatea de visare poate ajuta corpul sa treaca prin modificarile fiziologice necesare. Tot ce ai de facut in aceasta etapa este sa ii asiguri copilului un mediu calm si linistit.

Avertisment: In cazul in care copilul a suferit o lovitura la cap, poate sa se odihneasca , dar NU SA DOARMA pana cand medicul nu iti spune ca este in regula .

  8.Ajuta-ti copilul sa dea un sens celor intamplate –Mai tarziu, cand copilul este odihnit si calm (Chiar daca este a doua zi) rezerva-ti timp pentru a discuta despre sentimentele lui si despre ceea ce a trait el. Incepe prin a-i cere sa-ti comunice ce s-a intamplat. Copiii adesea simt furie , frica , tristete, ingrijorare, jena, rusine sau vinovatie.Ajuta-ti copilul sa afle ca aceste sentimente sunt normale si ca il intelegi. Povesteste-i copilului despre un moment cand tu ai simtit la fel . Acest lucru ii va incuraja exprimarea a ceea ce simte.Il ajuta de asemenea sa nu se simta ciudat sau cumva anormal din cauza a ceea ce s-a intamplat sau a reactiilor lui.Arata-i copilului prin actiunile tale ca, orice ar simti. sentimentele lui sunt acceptate de tine si demne de timpul si atentia ta.

Rezerva un timp pentru povesti sau pentru povestirea detaliilor incidentului astfel incat sa observi daca apar emotii neprocesate.Desenul , pictura si jocul cu plastelina pot fi de mare ajutor in eliberarea emotiilor puternice.