Într-o societate tot mai solicitantă, fiecare dintre noi  își apăra realitatea cu destul de multă agresivitate.

Este posibil să alegem să răspundem în acest mod din frica de a nu ne pierde sinele. Pentru că  noi credem că a vedea lucrurile în felul în care le vede altcineva, presupune  renunțarea la propria perspectivă.  Credem că împărtășirea experienței unei alte persoane presupune o invalidare a propriei experiențe. Un raționament logic arată că dacă crezi că ceea ce spune  o altă persoană este adevărat, atunci  ce spui tu ar trebui să fie fals. Crezi că nu poate exista decât un centru al universului și acela ești tu!

Însă nu am luat în calcul o altă ipoteză și anume, dacă ne adunăm tot curajul ca să renunțăm la propria noastră opinie pentru o clipă și după aceea reușim să înțelegem o parte infimă din realitatea unei alte persoane, vom observa că ceva miraculos se întâmplă. În primul rând  persoana respectivă se va simți mult mai în siguranță în preajma noastră. Prin simplul fapt că nu ne mai îndoim de perspectiva unei persoane despre lume, reușim să îi slăbim acesteia mecanismele de apărare și nu își  va mai apăra cu agresivitate convingerile.

Înțelegând perspectiva celuilalt, acesta va fi dispus să recunoască și o parte din realitatea noastră. În momentul în care renunțăm la poziția noastră centristă, atunci și restul persoanelor cu care intrăm în contact sunt mai dispuse să renunțe la a lor și  astfel se va crea o punte de comunicare reală între noi și se va naște o conexiune bazată pe încredere și siguranță.

Dacă ascultăm cu atenție o altă persoană  și înțelegem în totalitate ceea ce ne spune, iar după aceea îi validăm raționamentul logic din spatele cuvintelor sale, atunci suntem pregătiți să recunoaștem sentimentele din spatele acestor gânduri și să le răspundem.

Am putea începe prin a ne imagina care ar putea fi aceste sentimente/emoții. Dacă sentimentele sau emoțiile persoanei sunt transmise prin limbaj verbal, prin expresia facială sau tonul vocii , atunci nu vom avea prea multe dificultăți în a le intui. Dacă sentimentele/emoțiile nu sunt atât de evidente,  vom fi nevoiți să ne imaginăm care ar fi ele. Trebuie să ne asigurăm că i-am perceput corect emoțiile sau sentimentele și am putea face asta cerând printr-o întrebare confirmarea  acurateței  percepției  noastre: ,, Având în vedere faptul că ai spus că te-am neglijat, mă întreb dacă te simți jignit că te-am ignorat. Asta simți?”.  În momentul în care alegem să ne verificăm astfel percepția  arătăm că respectăm realitatea celeilalte persoane  și ne întărește ,, prezența” noastră emoțională, un ingredient esențial al vindecării. Când cealaltă persoană este întrebată dacă este corect modul în care i-am perceput sentimentele / emoțiile , aceasta va simți că îi respectăm cu adevărat emoțiile și că încercăm să i le înțelegem.

Validarea sentimentelor ar trebui să succeadă  validarea proceselor de gândire. Când îi spunem unei persoane că înțelegem că este furioasă,  intensitatea furiei acesteia scade considerabil doar pentru că noi i-am validat-o și am recunoscut-o. Când înțelegem și recunoaștem sentimentele unei alte persoane, aceasta se va simți mai confortabil cu propriile sale sentimente.

Problemele apar de obicei când două persoane reacționează destul de diferit când se confruntă cu întâmplări asemănătoare. De exemplu , persoana cu care suntem este foarte speriată în momentul în care urcă în metrou . Va fi destul de dificil să manifestăm empatie față de frica acelei persoane pentru că  noi nu am experimentat-o niciodată în acest context  și în cel mai sincer mod cu putință, ne dorim ca frica să poată dispărea și îi spunem: Gândește-te la altceva! Sau ,, Frica ta nu este reală!”.  Acest mod de a reacționa nu arată că manifestăm empatie față de persoană, ci doar că dorim să deviem sentimentul   de frică al acesteia . Dar dacă alegem să îi spunem: ,, Știu că îți este frică să mergi cu metroul , înțeleg că te confrunți cu o situație grea și vreau să știi că eu sunt alături de tine în acest proces” , atunci este posibil ca frica persoanei să se diminueze pentru că se va simți înțeleasă, va ști că nu are de ce să se simtă rușinată  de emoțiile ei și se va simți susținută în proces.

Percepțiile noastre despre viață sau despre anumite evenimente cu care ne confruntăm în viață sunt total diferite pentru că nu toți avem același bagaj de cunoștințe, același trecut, aceleași traume , aceleași valori și convingeri  sau aceeași personalitate. Foarte mulți oameni merg pe principiul greșit  ,, cine nu e cu mine , e împotriva mea”  și de aici și modul agresiv prin care se răspunde la moduri de gândire diferite, sentimente diferite sau  percepții diferite ale realității. Dacă reușim să ieșim din bula noastră și să acceptăm existența  unui adevăr diferit de al nostru fără a ne simți amenințate propriile valori și convingeri , dar respectându-i  totodată și celuilalt existența , atunci am putea să comunicăm eficient și să învățam cu adevărat unii de la ceilalți evoluând  împreună.