Anxietatea este o emoție fundamentală, care aparține inevitabil vieții noastre.Luând mereu chipuri noi, ea ne însoțește de la naștere până la moarte. Deși nu suntem în permanență conștienți de ea, aceasta este prezentă întotdeauna și poate intra în conștiință în orice clipă, dacă este determinată în interior sau în exterior de vreun eveniment.

Noi avem în general tendința de a o evita și ne-am dezvoltat o mulțime de tehnici și metode  de a o refula, de a o amorți, de a o nega sau de a o înșela. Însă angoasa nu va înceta să existe doar pentru că noi refuzăm să ne mai gândim la ea.

Anxietatea se caracterizează printr-o stare aproape permanentă de tensiune psihică, iritabilitate, neliniște, câteodată frică puternică, lipsă de încredere în propria persoană, incapacitate sau rezerve în asumarea unui risc, tremur, transpirație, cefalee, senzații de sufocare, amețeală, derealizare, senzații de amorțeli și alte simptome neurovegetative.

Teama este o emoție adaptativă, care permite omului să se mobilizeze în caz de pericol. Teama declanșează în corpul nostru un resort biologic care duce la secreția de adrenalină. Adrenalina este un hormon care alertează întreg organismul și îl pregătește pentru fugă sau luptă, reacții normale în caz de pericol. În cazul în care o persoană simte teamă aproape zilnic și are descărcări de adrenalină în sânge, însoțite de efectele firești dar chinuitoare, chiar dacă nu este într-un pericol real sau doar se gândește la un eveniment care urmează să se întâmple în viitor, atunci se poate presupune ca anxietatea pe care o trăiește este potențial dezadaptativa, adică îi va putea influența viața într-un mod negativ.

Neliniștea aceasta nu este doar o stare mentală, ci o trăim în întreg corpul nostru: inima ne bate mai puternic, respirația ne este îngreunată sau foarte accelerată, ne simțim mușchii încordați, transpirăm, ne strânge stomacul. Trăind aceste lucruri, adesea ne este greu să stăm într-un loc, ne vine să facem ceva, să vorbim cu cineva, să plecăm undeva, să ne mișcăm dintr-un colț în altul al camerei. Iar mintea noastră pare a fi inundată cu îngrijorări, cu imagini înspăimântătoare, cu amintiri neplăcute sau cu  îndoieli repetate.

Diferența dintre anxietate și frică

 Anxietatea seamănă cu frica, intrucat amândouă sunt emoții pe care le trăim atunci când percepem un pericol și amândouă ne pot face să ne simțim agitați, să ne bată inima în piept, să ne vină să fugim din loc. Însă anxietatea este o emoție mai complexă, al cărei element cheie este incertitudinea pericolului. Trăim frică atunci când ne aflăm în prezența unei amenințări imediate, certe, de tipul aici-și-acum ( de exemplu: ai cazut in apa sin u stii sa innoti, ne claxonează o mașină care gonește cu viteză spre noi, o priză a făcut scurt circuit și a luat foc în casă etc.) Aceste pericole se desfășoară în prezent, sub ochii noștri și cer o acțiune imediată de tipul ,,luptă sau fugi! “.

   Panica este similară fricii, doar că pericolul pe care îl percepem ne apare atât de mare încât ne copleșește și asta ne face să reacționăm dezorganizat în fața lui sau “să dăm totul din noi”, atacul de panica este  definit ca fiind o ,, frica fara obiect”.

 În contrast, anxietatea este emoția pe care o trăim atunci când percepem un pericol potențial sau când anticipăm că ceva grav se poate întâmpla și nu putem acționa în mod direct asupra sa, cel puțin nu în prezent. Spre deosebire de frică, care ne motivează să fugim sau să luptăm, anxietatea ne motivează să verificăm anumite lucruri sau locuri (ex. să sunăm pe cineva, să ne facem un control medical, să cercetăm dacă se mișcă ceva în întuneric), să ne pregătim din timp pentru diverse scenarii grave (ex. să cerem sprijinul cuiva, să ne facem provizii, să ne instalăm un sistem de alarmă), să evităm anumite situații sau persoane (ex. să nu mergem pe stradă singuri, să nu vorbim cu persoane străine, să nu călătorim cu avionul) sau să evităm anumite gânduri (ex. nu te gândi la moarte, nu te gândi la eșec, nu te gândi că o să te faci de râs). Anxietatea, prin urmare, este o emoție care durează mai mult decât frica și este mai dificil de controlat prin acțiuni imediate.

Anxietatea clinică poate lua multe forme, existând o mare varietate a simptomelor între oameni, între culturi. între sexe, între vârste.  Fricile care se incadreaza in categoria tulburarilor anxioase au fost grupate in cateva categorii si anume:
1.Tulburarea de panica

Atacurile de panică sunt reprezentate de un set de simptome fizice de frică și disconfort intens, care pot include palpitații, transpirație, tremor sau trepidație, senzația de scurtare a respirației, senzația de strangulare, durere sau disconfort precordial, greață, derealizare sau depersonalizare, frica de a nu-și pierde controlul (de a nu înnebuni), frica de moarte, parestezii, frisoane sau valuri de căldură.

    Atacurile de panică se instalează brusc și rareori durează mai mult de 30 de minute, atingând nivelurile maxime de anxietate în primele 10 minute.Persoana care are atacuri de panică neașteptate, recurente, se teme că va avea noi atacuri, se îngrijorează de implicațiile acestora și își schimbă ulterior comportamentul din aceste cauze, este diagnosticată cu atacuri de panică.

    După primul atac de panică, persoana se poate concentra excesiv asupra oricărei senzații fizice legate de anxietate și poate dezvolta anxietate de anticipare, pentru situațiile care ar putea declanșa un atac de panică. Aceste persoane evită adesea călătoriile departe de casă, călătoriile cu mijloacele de transport în comun, plimbările pe stradă, cumpărăturile din magazine, deoarece le resimt ca fiind cauzatoare de disconfort (cred că se pot confrunta cu un nou atac de panică și astfel vor fi puși într-o situație jenantă).

     Persoanele cu atac de panică pot avea atacuri de panică și acasă- de fapt panica se declanșează în jurul orei 1:30 noaptea. O persoană poate fi trezită de panică din somn. Panicile nocturne se declanșează noaptea, la 1-4 ore după adormire, iar bolnavii susțin că acestea sunt mult mai severe decât cele diurne. Aceste panici nocturne sunt diferite de celelalte atacuri de panică, prin faptul că ele nu sunt asociate cu activitatea fizică și pacientul este ,, relaxat” (tensiune arterială scăzută, ritm respirator redus și frecvență cardiaca redusă).

       În multe cazuri, depresia majoră, tulburarea distimica, fobia socială, anxietatea generalizată, tulburarea obsesiv compulsiva, fobia specifică, ipohondria și abuzul și dependența de substanțe pot facilita apariția unui atac de panică. De asemenea, abstinența legată de substanțe sau alcool accelerează instalarea unui atac de panică.

    Mulți pacienți cu atac de panică și agorafobie neagă sau refuză să relateze conflicte maritale/ de cuplu , deoarece aceștia au o nevoie intensă de a se baza pe o persoană ,, de încredere „  (așa cum este partenerul de cuplu)  în momentul în care se confruntă cu starea anxioasă.

2.Fobiile specifice

Există mai multe tipuri de fobii specifice cum ar fi : fobia de animale, de ,, mediul inconjurator”, de sânge-injecții-plăgi, de ,, situatii” etc.  Elementele esențiale ale fobiei specifice sunt :

• Persoana resimte o frică intensă când se află în preajma sau anticipează prezența stimulantului fobic specific Expunerea persoanei la stimulul fobic induce reacții anxioase intense
• Persoana fie evită expunerea la stimulul fobic, fie o îndură cu teamă și disconfort intens

Persoanei îi este teamă mai degrabă de stimulul specific în sine și nu de faptul că semnele anxietății sale ar putea fi văzute de alții (specific fobiei sociale) sau că ar putea pierde controlul, ar putea înnebuni sau muri (specific atacului de panică).

3.Fobia socială 

Fobia socială este caracterizată de teama resimțită într-una sau mai multe situații sociale.Printre situațiile care pot determina experentierea anxietății sociale se numără: prezentări orale publice, întâlniri, întreținerea conversațiilor la petreceri, întâlnirea unor persoane noi, mâncatul în public, folosirea toaletelor publice, discuțiile în contradictoriu și discuțiile cu persoane importante-autoritare.

 În aceste situații, persoanele care suferă de fobie socială se tem că vor face sau vor spune ceva care va duce la umilirea lor sau că anxietatea lor va deveni vizibilă și celelalte persoane le vor judeca pentru acest lucru.

 Unele persoane cu această tulburare anxioasă se tem de expunerea doar la una sau două situații sociale. Această formă a tulburării este de obicei denumită ,, fobie socială discretă „ sau fobie de performanta”.

  De obicei pacienții cu fobie socială prezintă următoarele simptome fizice: palpitații, tremor, transpirație, tensiune musculară, disconfort gastrointestinal, senzație de uscat în gât, frisoane sau valuri de căldură și dureri de cap. În unele cazuri, simptomele fizice pot atinge intensitatea unui atac de panică.

   Fobia socială poate să ducă la deteriorări semnificative în viața profesională sau socială a individului. Această nu este considerată calitativ diferită de simptomele ,, timidității , ea fiind considerată o formă extremă a timidității , cu niveluri suficient de ridicate ca să ducă la deteriorări semnificative în diverse domenii de funcționare.

4.Agorafobia

Agorafobia este o senzaţie de teamă excesivă faţă de situaţiile sau locurile nefamiliare ce duce la pierderea controlului de sine al persoanei afectate. Folosirea corecta a termenului (Agora, greaca = piata, spatiu public de adunare) pare sa fie neclara pentru multi, fiind deseori confundata cu frica de spatii inguste (claustrofobie). Agorafobia descrie frica fata de adunarile de oameni si de spatiile largi, pe care cei care sufera de agorafobie incearca sa le evite, temandu-se ca nu se vor putea retrage suficient de repede in cazul unei situatii penibile sau periculoase. In prezent, agorafobia este folosita pentru a descrie urmatoarele anxietati:

• Frica de spatiile largi, alei, strazi (goale), sali, biserici, hale etc. insa rareori ca indiciu al unei boli.
• Frica si evitarea anumitor situatii neplacute sau considerate periculoase pentru persoana in cauza, temandu-se de un atac de panica: frica de a parasi propria locuinta (singur), de a merge la cumparaturi, la munca etc.
• Folosirea anumitor obiecte pentru calmarea acestor stari de frica: o persoana insotitoare, obiecte simbolice de protectie, precum bastoane sau alte obiecte familiare precum caruciorul copiilor, caruciorul de cumparaturi, animalul de companie, colturi „sigure” pentru evacuare aflate in apropierea usilor, ochelari de soare etc.

  5.Tulburarea anxioasa generalizata

 Anxietatea generalizată se referă la îngrijorări excesive şi incontrolabile privind   evenimente de viată cotidiene, chiar dacă nu există sau există doar puţine motive pentru îngrijorare. Aceasta apare la 5-9% din populaţie, iar incidenţa este de două ori mai mare la femei decât la bărbaţi. Anxietatea generalizată debutează de regulă în adolescenţă sau la începutul vârstei adulte.

 Persoana care sufera de anxietate generalizata acuza urmatoarele simprome fizice : neliniste, fatigabilitate rapida, dificultate de concentrare, iritabilitate, tensiune musculara si perturbarea somnului .

6.Tulburarea obsesiv-compulsivă

 Nevroza obsesiv compulsivă este caracterizată de apariția persistentă a unor gânduri sau imagini nedorite pe care persoana are mare dificultate de a le scoate din minte și care îi produc stări intense de frică sau vinovăție (acestea sunt obsesiile – de exemplu, obsesia de a fi contaminat). Adesea, pentru a reduce emoțiile negative sau pentru a neutraliza obsesiile, persoana recurge la anumite comportamente, care sunt realizate într-un mod ritualizat, de un anumit număr de ori, în anumite locuri (acestea sunt compulsiile – de exemplu, spălarea excesivă a mâinilor sau a obiectelor din jur) .

7.Tulburare de stress post-traumatic

Tulburarea de stres posttraumatic se dezvoltă după trecerea printr-o experiență extremă (ex. un viol, un abuz fizic, moartea violentă a unei persoane dragi etc.) care a fost asociată cu stări de groază și neputință. În urma acestui eveniment persoana care a fost victimă sau martor continuă să prezinte trăiri intense de frică (ca și cum evenimentul ar continua în prezent), stări de agitație, coșmaruri, iritabilitate crescută, insomnii, amintiri intruzive precum și evitarea cronică a locurilor sau situațiilor care pot duce la reamintirea evenimentului traumatic.

Pentru a scăpa din această terifiantă închisoare a minții, trebuie să ne dezvoltăm abilitatea de a crea niște forțe care să i se opună precum : curajul, încrederea, cunoașterea, puterea, speranța, smerenia, credința și iubirea. Aceste calități ne pot ajuta să admitem anxietatea, să ne confruntăm cu ea și să o învingem mereu.