Nu ai mai fost pana acum La psiholog? Iata cateva informatii care te-ar putea ajuta sa intelegi ce inseamna tot acest proces

Consilierea psihologica constă într-o discuţie cu un psiholog/psihoterapeut într-un anumit cadru – loc şi spaţiu special amenajat în acest sens; este o interacţiune verbală şi non-verbală în acelaşi timp. Terapia presupune o relaţie de comunicare profundă bazată pe încredere reciprocă între persoana aflata într-un moment de disconfort,,de suferinţă psihică sau cu o nevoie de auto-cunoaştere şi un psihoterapeut pregătit să ofere un ajutor specializat. În acest sens consilierea psihologica se diferenţiază clar de orice fel de relaţie de prietenie, de o relaţie mentorat-profesorat, de o confesiune religioasă, etc. Cea mai mare greşeală în legătură cu consilierea psihologica  este să aştepţi pasiv vindecarea, rezolvarea, alinarea imediată şi totală. Trebuie sa stii că efectul nu poate fi imediat şi că necesită efort, dedicaţie şi susţinere din partea ta. De aceea este important ca tu sa fii cea sau cel care solicita o consultaţie şi nu alte rude, prieteni, sau colegi.

La psiholog, în general, vii cand simti ca esti în pragul unei probleme, crize destul de severe, când suferinta si frica îşi pun amprenta pe viaţa ta şi nu mai poti suporta, amâna rezolvarea sau nu te mai poti ascunde de tine. Unele persoane vin pentru o mai bună înţelegere a situaţiei de viaţă din prezent, fie că este o dezamăgire, fie că este vorba de ceva disfuncţional în sistemul relaţiilor profesionale sau personale, alte persoane pentru simptome sau semne fizice care nu îşi găsesc un răspuns medical.
Prin psihoterapie pot fi abordate şi alte probleme: stresul la locul de muncă, anxietăţi şi temeri nejustificate sau fără un motiv clar, gestionarea agresivităţii, apariţia unor stări depresive după diverse situaţii precum deces, despărţire, eşecuri; înainte sau după o naştere; neînţelegeri sau dezamăgiri în cuplu, probleme de adaptare la locul de muncă sau în relaţiile cu ceilalţi oameni, o gestionare defectuoasă a timpului sau a comportamentului alimentar; ar mai fi şi cei care reclamă diverse fobii cum ar fi cea de spaţii închise sau dimpotrivă cea de spaţii deschise, teama de a vorbi în public, sau fobiile de diverse animale, etc.

Cateva clarificari :

1. La psiholog nu ţi se prescriu medicamente; consilierea psihologica/psihoterapia este diferită de consultaţia psihiatrică.

2. Consilierea psihologica si psihoterapia pot fi privite ca niste metode complementare la tratamentul medicamentos în diverse afecţiuni cum ar fi: tulburări psihotice, tulburări depresive, tulburări de alimentaţie, diverse dependente, etc.; alături de medicamente, care au rezolvat o anumită problemă medicală, psihoterapia poate ajunge la cauza care a declanşat acea stare sau boală.

3. Psihoterapiile sunt de mai multe feluri, în principal împărţite după modelele şi teoriile asupra personalităţii, după metodele folosite şi regulile pe care le respectă; sunt terapii de scurtă durată – ex: Terapia cognitiv-comportamentală – sau de lungă durată – Psihoterapia Psihanalitică şi Psihanaliza, unele suportive altele exploratorii; după obiectul lor sunt individuale, de cuplu sau de familie. Unele se centrează mai mult pe simptome şi pe rezolvarea lor imediată, iar altele, care recunosc existenţa inconştientului, se bazează pe analiza sinelui şi pe relaţia şi dinamica create între terapeut şi pacient.

4. Psihologul nu e un magician, nu există soluţii miraculoase;clientul  trebuie să se accepte ca această muncă ia timp şi poate fi anevoioasă.

5. Nu există o durată standard. Durata depinde de fiecare pacient în parte, de particularitatea problemelor, simptomelor şi a blocajelor acelei persoane, de ritmul în care se poate înţelege şi se acceptă cineva. De-a lungul timpului pot apărea diverse stări emoţionale, situaţii care pot bloca desfăşurarea cursivă a demersului terapeutic, însă şi acestea pot fi de ajutor pentru persoana în cauză pentru a înţelege ceva prin felul în care sunt gestionate.

6. Psihoterapia este o profesiune care se bazează pe o formare teoretică, practică şi pe autocunoaşterea terapeutului. Ca urmare ea nu poate fi practicată de oricine şi mai ales nu poate fi practicată în afara unui cadru profesional (ex. în casa pacientului, la rudele lui, de faţă cu alte persoane care nu fac parte din terapie, în pauza de masă, 10 minute azi şi 30 de minute mâine). Reuşita terapiei depinde de constanţa şi stabilitatea cadrului care fac clientul să se simtă în siguranţă. Confidenţialitatea, adică siguranţa că ceea ce se vorbeşte în cabinet rămâne în cabinet, este de asemenea o regulă de aur care ajută clientul să poată vorbi cu terapeutul lui chiar lucruri pe care le consideră delicate, jenante. Aceste caracteristici, constanţa, stabilitatea, confidenţialitatea duc la crearea în terapie a unui spaţiu de libertate şi deschidere, în care problemele pot fi analizate şi înţelese.

7. Persoana care se prezinta la psiholog trebuie sa participe in mod activ la vindecarea/ rezolvarea problemei sale prin efectuarea temelor pentru acasa

8.Durata sedintei difera putin in functie de orientarea terapeutului, dar in mod standard o sedinta dureaza 50 de minute incepand de la ora stabilita. Pentru ca asumarea este atat de importanta, intarzierile nu vor atrage si decalarea orei la care sedinta se termina.